Filozoful

Filozoful e ca un copil , care pune obsedant acelasi gen de intrebari . Nu inseamna ca el ar fi imatur , cel putin asa cred . El are multe incertitudini , nu ia nimic in serios , caci isi da seama ca ce e important in viata e faptul ca e irepetabila . Sigur ca aceste ganduri sunt mai degraba ale mele despre mine , caci ma consider a fi un filozof , asa ca e posibil ca "adevaratii" filozofi sa aiba alte opinii .

De multa vreme imi dau seama ca daca viata ar avea instructiuni de folosire , totul ar fi mult mai simplu , deoarece am sti mereu ce avem de facut , ce trebuie facut . Noi ne cautam propriile certitudini , care sunt variabile , se modifica in timp . Dupa cum vedem , ceea ce stramosii nostri credeau ca e imuabil se dovedeste a fi o conventie , aplicabila in momentul respectiv . E ca o teorie despre viata , care se modifica de-a lungul timpului .

Ce e interesant e ca noi ajungem cu timpul la opinii absolut contrare celor pe care le-am avut intr-o alta perioada . Asta nu inseamna ca nu avem constanta in ceea ce gandim , ci ca totul e ca un joc , ca un timp in care soarele trece pe deasupra noastra , si produce lumini si umbre in diverse locuri , legat de diverse lucruri , in functie de pozitia pe care o are . Faptul ca lucrurile pe care le stim nu sunt batute in cuie imi ofera o imagine a vietii cu suisuri si coborasuri. Ceea ce imi apare destul de sigur e ca oamenii nu se orienteaza in viata dupa adevar , ci dupa ce le convine . Adevarul nu iese la iveala singur , nu are nici o valoare daca cineva nu are nevoie de el . Si exista multi care au nevoie ca adevarul sa nu iasa la iveala . Evident ca valoarea adevarului depinde si de ceea ce faci cu el .

Orice harta a lumii apare ca un set de axiome , de legi de conduita , de genul " daca , atunci " . Noi putem fi artisti si sa le alegem dupa felul de om care suntem , ceea ce inseamna sa fim sinceri cu noi insine , sau putem sa le alegem dupa niste reguli abstracte , conventii general acceptate , care nu au fost contrazise de realitate , si care intr-un fel motiveaza spiritul de turma .Eu cred ca spiritul de turma reprezinta certitudinile pe care le au toti , care nu se bazeaza neaparat pe adevar , ci reprezinta niste sisteme de referinta foarte comod de ales . Evident , atunci cand ai multe certitudini , drumul devine mult mai lin . As putea sa compar acest drum cu o autostrada bine intretinuta , fara gropi , si lipsa de certitudini cu drumul pe care exista gropi , si care te mai zgaltaie din cand in cand . Problema la care ma gandesc e ca oamenii cu siguranta au nevoie de certitudini , si felul in care isi aleg certitudinile in viata va determina si tipul de drum urmat de fiecare . Evident , e foarte important unde vrei sa ajungi .

Daca oamenii s-ar gandi ca nu toti merg pe acelasi drum , chiar daca se pot atinge , se pot vedea , se pot simti , daca ar fi constienti de distantele dintre ei , probabil ca ar deveni mai constienti ca sunt diferiti si ca trebuie sa fie mai toleranti cu ceilalti , cu valorile pe care le aleg altii , chiar daca acest lucru poate le-ar detrona impresia ca propriile valori sunt "cele mai superioare" dintre valorile , ca ei sunt cei mai cei , ca ceilalti sunt toti hoti , necinstiti , lenesi , pe cand ei sunt cei mai virtuosi , si daca cineva nu face ca ei , automat e "mai inferior" decat ei si trebuie tratat ca atare .

Intr-o vreme l-am citit pe Nietzsche , si scrierile lui sunt destul de interesante , dar nu am putut sa fiu de acord cu teoria lui a claselor sociale , ale sclavilor si stapanilor , ale barbatului si femeii. Dorinta de a stapani pe altii , setea de putere , specifica politicienilor , e aceea a unor oameni carora nu le pasa de supusii lor , atata vreme cat ei sunt in control , pentru ca au impresia ca li se cuvine , ca sunt alesi de Dumnezeu sau mai stiu eu de catre cine in fruntea oamenilor , de speciali ce sunt . Banuiesc ca intoarcerea la sclavagism nu mai e posibila , dar ce e sigur pe lumea asta ?